Castele-n Spania

Castele-n Spania

de Alexandru Macedonski

Nascut la 14 martie 1854 la Bucuresti ; decedat la 24 noiembrie 1920 la Bucuresti



Lui Cincinat Pavelescu


De-ar vrea norocul sa-mi zambeasca
Si sa castig la loterie,
As duce-o viata-mparateasca,
Ascuns sa nu mai ma gaseasca
In timpi de ani, fiinta vie.

N-as vrea sa am mariri deserte,
N-am nici-o sete de renume,
As inalta mereu concerte
La adapost de griji si certe,
La adapost de om si lume.

In colt tacut de vreo Sahara,
Castel as pune sa-mi zideasca,
Si scuturat de-orice povara,
As ridica spre ceruri scara,
De-ar vrea norocul sa-mi zambeasca.

Ca-n basme masa mi s-ar pune
Si s-ar desterne tot ca-n basme,
Bucatele cele mai bune
Ar aparea ca prin minune
Pe tavi aduse de fantasme.

Prin vase de-aur si prin cupe
De cornalina si agata,
De silfi usori, gentile trupe,
Ar tot turna zburand in grupe
O ambrozie delicata.

De pe-o terasa inflorita
Privirea mea s-ar pierde-n cale
Sub fr unzatura-nchipuita
De soare vesel stralucita
Si scanteind de portocale.

Fantani de ape saritoare,
Ar racori-o-n orice clipa
Cu picaturi nalucitoare
Ce-n urma-n limpede izvoare
S-ar scurge lenes sau in pripa.

Iar imprejur de-acea gradina
Nimic, nimic decat pustie...
Pustia de nesipuri plina
Precume  cerul de lumina -
De-as castiga la loterie.

Dar viata in singuratate
Mi s-ar uri si ea la vreme
Si mi-as cladi atunci palate
Pe langa tarmuri populate
De-ale amorului poeme.

Pe langa Neapol am de stire
Ca e un cuib intre verdeata,
Eu l-am vazut in parasire
S-am fost coprins l-acea privire
De melancolica-i dulceata.

Acolo corpul mi l-as duce...
Ruina trage la ruina-
As vrea ca moartea sa m-apuce
Purtandu-mi viata ca o cruce
Pe-un tarm frumos de mare lina.

Dar astigand la loterie,
M-as face ca si altii poate,
Si preschimbat prin avutie
N-as mai cata o vizunie,
Ci as voi sa gust din toate.

Atuncea poate-n gand mi-ar trece
Sa tin in lume tren si casa,
Sa am bufoni cu tivge sece
In contul caror se petrece
Si paraziti sa am la masa.

Sa treier podul in trasura,
Sa-mi rad de suferinte grele,
IUbindu-mi singura faptura,
Pentur stimac si pentur gura
Sa fie tinta vietei mele.

Oh! Simt, oh! Simt ca avutia
Pe om il face rau sa fie,
De-mi canta-n suflet poezia.
Sa cante-o face saracia -
N-am castigat la loterie.


(1895)



Castele-n Spania


Aceasta pagina a fost accesata de 1800 ori.