Ecourile noptii

Ecourile noptii

de Alexandru Macedonski

Nascut la 14 martie 1854 la Bucuresti ; decedat la 24 noiembrie 1920 la Bucuresti



 Inima-mi ce se imbata,
Bata,
Bata caci beat de amor,
Mor!

Pe brate-mi iata se-nclina
Lina;
Viata sa-mi ceara i-as da,
Da!

Afara e nori, furtuna,
Tuna!
in casa, pace si traiu,
Raiu!

Cu buzele-n foc brunite,
Unite,
Nu mai formam amandoi
Doi!

Ca serpi de flacari, plavite
Vite
Din paru-i, m-ard, ma omor,
Mor!

Mor, dar inca o sa planga
Langa
Piatra subt care-oi zacea,
Ea!

Ah! jalea mea e adanca,
inca
N-am vietuit si disper,
Per!

Dar ea, saruturi o mie,
Mie
imi da s-astfel redeviu
Viu!...

Atunci privirea-mi revarsa,
Arsa
De al placerii pojar,
Jar!

Iar luna intunecata
Cata
La noi, printre, nori umbland,
Bland!

si-n nori cand dansa dispare,
Pare
in umbra sanu-i rozalb,
Alb!

Fioru-atunci ma petrece,
Rece
Prin piept ca un ascutit
Cutit!

Ca-n lume asemanare
N-are
Dand lumii ocol imprejur,
Jur!

Sprincene vin sa se-mbine
Bine,
Umbrind pe feti de ninsori,
Sori!

Chipu-i intr-una, placere,
Cere!
Dulcile-i vorbe ce-ncanta,
Canta!

Adio zile amare!...
Mare
Facu fericirea mea,
Ea!

Acel ce-amorul desminte,
Minte!
La noi, cu farmeci divine,
Vine!

Amorul crezut o poveste,
Este!
Iata-l in inima-mi chiar,
Iar!





Ecourile noptii


Aceasta pagina a fost accesata de 1862 ori.