Carjaliul - Capitolul IV
de Alexandru Macedonski
Nascut la 14 martie 1854 la Bucuresti ; decedat la 24 noiembrie 1920 la Bucuresti
Eram in anul 1821. Tudor Vladimirescu peste Olt ridicase stindardul libertatei. La vocea lui, satele si orasele, vaile si dealurile, muntii si catunele saltasera din amorteala in care stau cufundate cu rusine de mai bine de un secul.
Tudor inainta catre Bucuresti cu iuteala fulgerului si ajunse in Colintina unde se opri.
Trecusera doua saptamini, de la rapirea Smaranditei.
A doua zi de dimineata, un tinar cu par negru si cret, oaches si frumos la fata, se prezenta dinaintea cortului lui Tudor. Era Cirjali. El aflase prin Dobre cele intimplate si voia sa-si razbune. Nu spuse lui Tudor nici ca-l cheama Cirjali, nici de unde vine spuse numai ca vrea sa slujeasca tara si astfel fu primit in ostire.
Peste citva timp, Tudor, avind trebuinta de un om care sa stie limba turceasca pentru a-l trimite la poarta cu o a doua deslusire despre revolutiune, Cirjaliul i se infatisa indata.
Fata lui avea aerul sa insufle tutulor incredere; afara de aceasta el avea sa mai aiba si alti citiva tovarasi, oameni bine cunoscuti de Tudor. Eroul roman hotari sa trimeata pe Cirjaliul cu ceilalti ca tilmaci.
Odata aiuns la Constantinopol, Cirialiul intrebuinta toti banii ce mai avea ca sa afle daca Zamet-bei locuieste acolo si in ce part? a orasului. Cheltuiala si ostenelile lui nu fura zadarnice. Zamet-bei care era de o familie insemnata si ocupase functiunile cele mai inalte, nu putea in adevar sa locuiasca decit in capitala caci, care este in adevar turcul ce s-ar afla in pozitiunea lui Zamet-bei si ar parasi Stambulul?
Un samsar grec, caruia Cirjali ii promisese o suma bunicica daca va descoperi locuinta lui Zamet, veni intr-o seara sa bata la usa lui.
- Intra, zise Cirjali.
- Am gasit ce cauti, zise el cu bucurie.
- Unde? in ce loc? du-ma la minut.
- Zamet-bei locuieste intr-un palat de vara rapitor, zidit pe malul sting al Bosforului, dar el nu se afla acolo decit de citeva zile.
- Cind l-as putea intilni prin oras? intreba Cirjali crunt.
- Niciodata, caci, de cind s-a intors, nu mai iese nici ziua, nici noaptea; el isi petrece viata la picioarele unei tinere moldovence, pe care a adus-o cu dinsul acum in urma.
Cirjali ingalbeni ca ceara.
- Haidem, zise el.
si iesira. Grecul il duse prin niste uliti pustii si intunecoase pina il scoase in fine pe malul Bosforului, pe unde nu erau decit vreo citeva rare palate.
Palatul lui Zamet era departat de mal si in mijlocul unei gradine, dar dupa malul pe care se afla Cirjaliul si cu grecul ce-i servea de conducator, aparea scaldat de limpezile ape ale Bosforului un chiosc de o eleganta rara si luminat de un milion de candele cu feluri de culori, ale caror scintei feerice aureau suprafata fluviului.
Acest chiosc era rezervat placerilor si orelor de repaus ale lui Zamet-bei.
in acest moment chiar, el se afla inauntru, in- genucheat linga divanul pe care, nuda si adormita, sedea intinsa Smarandita. Beiul ii da in toate serile o doza de opium, pentru a-si satisface patima lui cea brutala.
Fie presimtimint instinctiv ca are sa afle pe Zamet in acel chiosc, fie dorinta de a se apropia cit se va putea mai mult de casa ce continea pe sotia sa si pe omul ce ura mai mult in lume, Cirjaliul, la vederea acelui chiosc stralucitor de lumina, chema un caicdgi si intra singur in luntre, azvirlind grecului o punga ce continea cincizeci de mahmudele.
Dupa ordinul ce dete, caicdgiul statu sub ferestrele acelui chiosc, apoi, apucindu-se cu mina de o balustrada de piatra, ajunse cu capul la nivelul ferestrei si sfarimindu-le dintr-o lovitura de iatagan intr-o mie de bucati, se precipita inauntru.
O a doua lovitura data cu iuteala fulgerului culca la pamint plin de singe pe batrinul si mizerabilul Zamet-bei. Luind apoi in brate pe Smarandita sa repezi cu ea pe fereastra si intra, fara a intimpina vreun obstacol, dimpreuna cu dinsa in ambarcatiunea caicdgiului inmarmurit de cite vazuse.
- Mina, zise el, si-ti voi da o suta de mahmudele.
si vazind ca frica ii taiase puterile, apuca singur lopetile si incepu sa despice repede valurile Bosforului adormit...
Peste citeva zile Cirjali se reintoarse in Basarabia cu frumoasa Smarandita, dar sarmana copila era nebuna.
Razbunarea il consilie in curind sa intre in lupta cu turcii si vru sa se reintoarca la oastea domnului Tudor, dar afla pe drum peirea acestui nenorocit erou la Tirgoviste. Atuncea se angaja in rindurile Eteriei condusa de Ipsilante. in curind puterile lui Ipsilante fura insa zdrobite si Cirjali retrecu in Moldova unde lua o glorioasa parte la batalia de la Sculeni, facind un mare macel in rindurile turcilor, dar zdrobiti de numar, luptatorii ramasi in viata, dimpreuna cu Cirjali, trecura la Chisinau.
Pasa din Iasi insa il reclama si-l obtinu de la autoritatile rusesti, dar el insela guarzii si fugi.
Desperarea lui Cirjali despre trista stare a Smaranditei crestea din zi in zi si se transforma in ferocitate in contra oamenilor si in special in contra turcilor.
Smarandita era tot mai frumoasa si aceasta ii atita si mai mult ura si setea de razbunare.
Cirjaliul, pe care Amorul il intorsese pe calea cea dreapta, cazu iar in cele dintii rataciri ale sale, cu diferinta ca acum era si feroce. El ucidea fara mila femei, copii si batrini, fara distinctiune de nationalitate si teroriza Moldova intr-un mod nemaiauzit in timp de trei ani.
Cit despre turci, sa zice ca el a ucis in acest decurs, cu propria sa mina, mai mult ca la doua sute.
in fine, la 1824 fu prins si spinzurat. Cine va condamna oare pe Cirjali? El a pacatuit mult, caci a iubit mult, deci trebuie sa i se ierte mult!
si apoi, daca nenorocitul Cirjali nu ar fi fost persecutat din copilarie de turci, ar fi devenit oare bandit?...
Daca, in fine, turcii nu ar fi venit sa-i rapeasca sotia, ar fi reluat el acea cale pe care alunecase intii?
Smarandita, dupa moartea Cirjaliului si a parintilor sai, s-a reintors la Mironesti, unde traieste pina astazi, in etate de aproape 70 de ani.
Mintea ei insa n-a mai revenit!
Carjaliul
Carjaliul - Capitolul II
Carjaliul - Capitolul III
Carjaliul - Capitolul IV
Aceasta pagina a fost accesata de 1707 ori.
Biografie
Opera
- Amintiri
- Articole
- Audio Poezii
- Citate
- Conferinte
- Critica
- Din periodice
- Epigrama
- Flori sacre (1912)
- Pamflet
- Piese de teatru
- Poesii (1881)
- Poezii
- Poezii din volumul Excelsior (1895)
- Poezii din volumul Prima verba (1872)
- Postuma
- Proze
- Recenzii
- Rondelul rozelor (1927)
- Rondeluri celor patru vanturi (1927)
- Rondelurile de portelan (1927)
- Rondelurile pribege (1927)
- Rondelurile rozelor de azi si de ieri (1927)
- Rondelurile Senei (1927)
- Studii
- Thalassa
- Volume