Palatul fermecat - Capitolul I - Camera mea de culcare

de Alexandru Macedonski

Nascut la 14 martie 1854 la Bucuresti ; decedat la 24 noiembrie 1920 la Bucuresti

Adesea, stand la gura sobii si privind limbile de flacari albastrii care valvaiau in fundul ei, m-am gandit la multe: la viata mea care trece, la frumoasele zile ale adolescentii mele, la hamalii ce cara bagajele de la trasura la vagon si castiga 10 fr. pe zi, si la hamalii muncii intelectuale ce nu-si castiga nici pachetul de tutun cu hartie galbena, atat de trebuincios acelora cari viseaza si scriu!
O! Sunt desigur oameni carora asemenea ganduri nu pot macar sa le treaca prin minte; oameni cari, de la Carpati la Vezuviu si de la Dunare la Sena, sa afla pe mosia lor. Acei cari au sunt in adevar pe mosia lor, in orice parte a lumei si gasesc rude si prieteni pretutindeni; acei cari au nu pot sa inteleaga ce este a nu avea, si, dupa ce nu mai ai, de cate ori nu ti s-a intamplat sa bagi mana in pozunar in mod instinctiv si sa ramai inmarmurit de mirare de faptul ca sa poate sa n-ai.
Oribil lucru sa n-ai, dar mai oribil sa n-ai cand ai avut!
Adeseaori dar, privind focul ce ardea in soba, mi-am lasat gandul sa zboare catre acele fericite timpuri cand sa mai cobora, din cand in cand, cate un Drac pe pamant, ca sa ceara vreunui biet crestin sa-si vanda sufletul pe aur!
si evocandu-l adeseori, ma lasam a crede ca pactul dintre mine si Satana s-a savarsit ca sunt milionar... ca am, de exemplu, cate un milion pe zi!
Sa vedem: ce as face de-as avea acel binecuvantat milion, imi ziceam atuncea!
si cu incetul, ma pomeneam mobilandu-mi, odaie cu odaie, un frumos palat. Drept camera de culcare, imi alegeam patru pereti tapetati cu atlaz albastru ca cerul, care cadea in cute onduloase de-a lungul lor, separat pe intervale cu cate o torsada de fier care se termina printr-un ciucure format din mici margaritare. in centrul tavanului strangeam toate cutele atlazului, ceea ce forma o foarte frumoasa doma fluturatoare. Patul era inaltat pe cateva trepte, fata in fata cu usa de intrare. Scund si cu razamatoare rasucite cu eleganta, lemnul sau de trandafir disparea pe jumatate sub valurile unui polog de Bruxelles ce-l infasura ca intr-un nor diafan. in unghiurile odaii, cate o sprijinitoare de abanos, incrustata cu fir de argint si incarcata cu vase de porcelan, continea plantele cele mai rare si umplea aerul cu niste parfume imbatatoare. Trasparentele de fluda trandafirie indulceau - cernind printr-insele - tonurile aurii ale zilei nascande; iar din centrul cutelor de atlaz ale tavanului, scobora pe doua lantisoare de argint o lampa rotunda, formata din place de sidef subtiri ca foaia de hartie, asa ca, ori de cate ori o aprindeai, odaia sa umplea cu o palida lumina, alba si usor nuantata cu rosu. Ai fi crezut ca este insasi luna care rasare! Camera mea de culcare avea, in loc de usa, o simpla perdea de catifea ce cadea de-a lungul ei si atingea parchetul de mozaic cu freza ei de argint.
Treptele pe care se afla patul erau imbracate de asemenea in catifea albastra, a careia palida coloare sa imperechea cu atlazul ce tapeta paretii. intre doua ferestre, o colosala oglinda de Venetia cobora din tavan pana jos, in pervazurile ei de argint, si, de partea opusa, aparea in artisticul sau cadru de bronz admirabilul cap-d-opera a lui Tiziano, reprezentand pe Danae tentata de Jupiter, care se transformase pentru acest scop in ploaie de aur. Rapit din palatul Dogilor, acel admirabil tablou reflecta pe frumoasa sa Danae in oglinda din fata lui, asa ca insasi oglinda parea a fi iesita de sub penelul lui Tiziano. Danae, culcata pe panza tabloului in costumul Evei, isi zambea in oglinda privind cu drag la ploaia de aur, ce dintre perdelele desfacute ale patului ei de roze se revarsa asupra-i cu aceleasi reflexe aurii ca ale parului ei. La piciorul patului, Amorul, - cu o mana ridica valul subtire ce-i ascundea pe jumatate nuditatea, iar cu alta mana ii trimitea... saruturi! Danae, imblanzita de ploaia care-i raura imprejur, nu mai opunea decat acea slaba rezistenta ce sade atata de bine femeilor care cad!
Sub acel portret, pe o mescioara de jasp, un orologiu de lapis-lazuli se inalta grandios, batand orele intr-un timbru de cristal de stanca, si, la fiecare patrar de ora, un mic Maur automatic aparea pe peristilul orologiului ce reprezinta Palatul Bursei din Paris si rupea cate un bilet ipotecar de 50 de franci; la fiecare jumatate de ora cate unul de 100, iar la fiecare ora cate unul de 500. Micul meu Maur scotea astfel din circulatia publica, - pe zi, - bunicica suma de 16800 franci in bilete ipotecare, ceea ce facea ca... statul fusese nevoit, numai si numai ca sa-mi faca hatarul: sa sporeasca emisiunea biletelor intr-un mod incalculabil...
in mijlocul odaii si pana la picioarele treptelor estradei pe care se afla patul, sa intindeau patru pei de tigru de Bengal, ale caror gheare erau cizelate in argint, iar ai caror ochi erau formati, la unul din pietre de onix, la celalalt din rubine, la cel de-al treilea din briliante si la cel de-al patrulea din smaralde.
De-a dreapta si de-a stanga estradei sa aflau doua fotoliuri scunde, cu spatele rasturnat, imbracat tot in atlaz albastru si ale caror tinte aveau capete de diamantele. Ciucurii lor erau formati din randuri de mici margaritare insirate pe fir. - Doua statuie, turnate in argint calit in foc, sprjineau, deasupra capetelor, cate o girandola, fiecare cu cate douasprezece lumanari transparente si parfumate.
Sa ridicam acuma perdeaua de catifea de la usa, ca sa ne luam ciocolata in salonas. - Vom trece pe urma in salon spre a se introduce din anticamera multimea de rude, de prietini si de oameni... devotati, cari asteapta acolo bunul nostru plac de vreo trei ore.

Palatul fermecat - Capitolul I - Camera mea de culcare
Palatul fermecat - Capitolul II - Salonasul

Aceasta pagina a fost accesata de 1754 ori.

Palatul fermecat - Capitolul I - Camera mea de culcare

Palatul fermecat - Capitolul I - Camera mea de culcare

de Alexandru Macedonski

Biografie

Opera